Anul mântuirii 2007
Iubitului nostru cler, cinului monahal şi fii duhovniceşti

Acest mare Praznic al Naşterii Domnului este o sărbătoare atât pentru cei în vârstă, cât şi pentru cei tineri, care, încă din Postul Naşterii Domnului încep să cânte frumoasele colinde, care numai în ţară noastră se cânta aşa de frumos.
Acum, să vedem ce spune Proorocul Isaia şi tălmăcirea Sfântului Ioan Gură de Aur: "Iar aceste toate s-au făcut ca să se plinească ceea ce s-a zis de Domnul, prin proorocul ce zice: "Iată, Fecioara va lua în pântece, şi va naşte Fiu şi se va chema numele Lui Emanuel, ce se tâlcuieşte "Cu noi este Dumnezeu".
După vrednicia minunii, atât cât a fost cu putinţă, îngerul a strigat, spunând: "Iar acestea toate s-au făcut". Când îngerul a văzut oceanul şi adâncul iubirii de oameni a Lui Dumnezeu; când a văzut înfăptuit ceea ce nu era nădăjduit; când a văzut suspendarea legilor firii şi împăcarea lui Dumnezeu cu oamenii; când a văzut pe Cel mai presus de toate, pogorându-Se la cele mai prejos de toate; când a văzut dărâmarea zidului din mijloc al vrajbei; desfiinţarea piedicilor; şi altele, cu mult mai mari decât acestea - într-un cuvânt a înfăţişat minunea, spunând: "Iar acestea toate s-au făcut ca să se plineasca ceea ce s-a zis de la Domnul: Să nu socotiţi, că acum s-a hotărât acestea" ne spune îngerul, ci au fost propovăduite cu multă vreme înainte. Şi îl trimite îngerul pe Iosif la Proorocul Isaia, pentru că de s-ar fi întâmplat ca Iosif, trezându-se din somn, să uite cuvintele spuse în vis, să-şi aducă aminte de cuvintele prooroceşti, pe care el adeseori le citea, şi astfel să-şi amintească şi de cele ce i-a spus îngerul. I-a vorbit Fecioarei de Proorocul Isaia, pentru că şi ea cunoştea foarte bine Sfânta Scriptură, dar nu precum Iosif, care avea 80 de ani şi din tinereţile lui ştia Sfintele Scripturi.
Poate vor întreba unii pentru ce a spus îngerul "vei chema numele Lui Emanuel", şi nu IISUS HRISTOS? Acest lucru îl lămureşte Sfântul Ioan Gură de Aur, şi spune: ''vor chema (adică mulţimile) numele Lui Emanuel, din faptele Sale". Avem în Biserică anumiţi sfinţi, precum Sfântul Ierarh Vasilie cel Mare sau Sfântul Grigorie Teologul; deci numele de familie nu era nici de "cel Mare", nici de "Teologul", ci l-au luat din faptele lor mari şi din înaltele lor cuvinte teologice; sau, în cazul Sfântului Ioan Gură de Aur, numele a fost luat de la frumoasa viersuire şi înălţime a cugetării.
Iar, dacă s-a născut Iisus în Bethleemul Iudeii, în zilele lui Irod împăratul, iată, magii de la răsărit au venit în Ierusalim, zicând: "Unde este Împăratul Iudeilor, Care S-a născut de curând? Că am văzut steaua Lui la Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui."
Ce a făcut Irod împăratul? A adunat pe toţi bătrînii lui Israel - arhiereii şi cărturarii -, să-i întrebe unde trebuie să Se nască Hristos. Iar ei i-au răspuns "în Bethleemul Iudeii" că aşa zice Proorocul Miheia: "Şi tu, Bethleemul Iudeii, cu nimic nu eşti mai mic între domnii pământului lui Iuda". A proorocit şi Patriarhul Iacov, arătându-ne exact şi timpul venirii Lui: "nu v-a lipsi Domn din Iuda, nici Povăţuitor din coapsele Lui, până vor veni cele gătite Lui şi Acela va fi aşteptarea neamurilor."
Merită să vedem de unde le-a venit magilor gândul de a merge şi a se închina lui Hristos. După părerea Sfinţilor Părinţi, nu s-a datorat numai stelei, ci şi Harului lui Dumnezeu care a pus în mişcare sufletele lor, aşa cum a tăcut şi cu Împaratul Kir, determinându-l să pună în libertate poporul iudeu, care era în robia babiloniană.
Dumnezeu nu vrea să nimicească libertatea noastră de voinţă, la fel cum a făut cu Sfântul Apostol Pavel, chemându-l printr-un glas de sus (Faptele Apostolilor, cap. 9; 4,6). "Prin aceasta s-a văzut şi Harul Dumnezeiesc", dar şi ascultarea lui Pavel.
Pentru ce Dumnezeu n-a făcut cunoscută Naşterea Domnului tuturor magilor? Pentru că nu aveau să creada toţi, şi de aceea Dumnezeu a descoperit numai celor ce erau credincioşi. Deci multe neamuri au pierit, dar Dumnezeu pe Proorocul Iona numai la niniviteni l-a trimis; doi tâlhari au fost pe cruce, dar numai unul s-a mântuit, iar celălat s-a pierdut. Sunt în Sfânta Scriptură foarte multe exemple de acest fel, dar ne oprim aici.

Iubiţi credincioşi şi fii duhovniceşti,
Nu avem cuvinte de mulţumire pentru toate binecuvântările, pe care Dumnezeu le-a revărsat în acest an, peste Biserica noastră şi, chiar dacă am trăi o mie de ani, tot nu putem să-I mulţumim.
Dumnezeu să binecuvinteze şi de acum înainte Biserica noastră, la fel ca şi până acum, cu sfinţiri de biserici, cu sfinţiri de arhierei, preoţi şi diaconi şi cu libertatea, pe care Dumnezeu a dăruit-o Bisericii noastre prin Darul Lui. Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toţi şi vă urez ca Sfintele Sărbători să vă aducă belşug de bucurii, multă sănătate şi mântuire.