Iubitului nostru cler, cinului monahal şi fiilor duhovniceşti şi tuturor pravoslavnicilor creştini de pretutindeni,

HRISTOS A ÎNVIAT!

    Sfântul şi marele Praznic al Învierii Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, este cea mai aleasă sărbătoare a întregii creştinătăţi de pretutindeni. Mântuitorul, pe muntele Taborului, când S-a schimbat la Faţă, vorbind cu cei doi prooroci, Moise şi Ilie, despre apropiata Sa Patimă de bunăvoie, spre răscumpărarea strămoşilor noştri, prin moartea Sa cea de bunăvoie, a mai vorbit şi despre mergerea Sa cu sufletul la iad şi despre învierea tuturor celor care au crezut propovăduirii proorocilor. Luând pe strămoşul Adam de mâna dreaptă şi pe strămoaşa Eva de mâna stângă, a strigat cu glas ca de tunet: „Ieşiţi, credincioşilor, la Înviere".

    Pricina  păcii, izvodirea împăcării,  stricarea morţii, biruinţa asupra diavolului se oglindeşte prin cuvintele Sfântului Cuvios Ioan Damaschin: „Astăzi, oamenii cu îngerii s-au amestecat; şi cei cu trup înfăşuraţi, împreună cu puterile cele fără de trupuri, cântările cele de laudă le înalţă".
    Maica Domnului, după proorocia Sfântului şi Dreptului Simeon a trăit toate momentele frumoase împreună cu Mântuitorul, începând de la Naşterea cea negrăită a Fiului Dumnezeiesc, până la vremea Patimilor, a îngropării şi a Învierii Lui. Iar Dreptul Simeon, în clipa în care a luat Pruncul în braţe, a proorocit şi a cerut slobozire, zicând: „Acesta este pus spre căderea şi scularea multora din Israil, iar prin sufletul tău sabie va trece, ca să se descopere de la multe inimi gândul". Pentru aceasta, Maica Domnului, împreună cu Mironosiţele femei au fost de faţă la toate marile lucrări dumnezeieşti ale Mântuitorului, până la jertfa pe Cruce. Iar, când toţi apostolii L-au părăsit de frica iudeilor, cu excepţia Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan, doar Maica Domnului, împreună cu Mironosiţele, şedeau lângă Crucea Lui. Cerând vorbă mângâietoare de la Fiul său, i s-a răspuns: „Femeie, iată Fiul tău; şi ucenicului: iată, mama ta." Deci Maica Domnului şi mironosiţele au fost cele ce au îndrăznit să meargă fără de temere, aducând miresmele cele trebuitoare, pentru a unge preacurat Trupul Domnului nostru, Iisus Hristos. Mântuitorul le-a întâmpinat, zicând: „Bucuraţi-vă"; iar ele, sărutându-I mâinile şi picioarele, au primit poruncă să spună Apostolilor, că-L vor vedea în muntele Galileei, după cum le-a şi spus.

    Dar, după ce a trecut sâmbăta, „la mânecare adâncă", adică după ce se lumina de ziua întâi a săptămânii, care este Duminica, a venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul „şi, iată, se făcu cutremur mare, că îngerul Domnului pogorând din cer, venind, a prăvălit piatra de pe uşa mormântului". Înfăţişarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea lui era albă precum zăpada. De frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca nişte morţi. Iar îngerul, răspunzând graiuri de bucurie, a zis femeilor: „Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus Cel Răstignit Îl căutaţi. Nu este aici, căci S-au sculat precum au zis. Veniţi de vedeţi locul unde au zăcut". Iar ele, plecând în grabă de la Mormânt, cu frică şi cu bucurie mare, au plecat să vestească ucenicilor Lui. Dar în acel ,moment şi unul dintre cei de la strajă a venit în cetate şi a vestit arhiereilor, toate cele ce s-au întâmplat. Şi, adunându-se ei cu bătrânii şi sfat făcând, au dat arginţi străjerilor, zicând: „Spuneţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam. Şi de se vor auzi acestea la dregătorul, noi îl vom îndupleca; iar pe voi, fără de grijă vă vom face".

Iubiţi fii duhovniceşti,
    În loc să se bucure de Înviere şi să se pocăiască pentru răul pe care-l făcuseră, arhiereii şi bătrânii poporului lui Israil au vrut să ascundă cu bani Învierea Domnului. Deci, iată că mulţi au vrut să ascundă adevărul cu bani: nu numai astăzi, ci încă de la Facerea lumii, începând cu Cain, cel ce l-a ucis pe Abel cel drept, fratele său. Când a fost întrebat de Dumnezeu despre uciderea fratelui său, nici Cain nu s-a căit pentru ceea ce a făcut, ci a răspuns: „Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?" Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuieşte că, într-adevăr, Cain trebuia să fie păzitorul fratelui său, el fiind primul născut. 
Sfântul Apostol Pavel mărturiseşte, zicând: „Dacă Hristos n-a înviat din morţi deşartă este propovăduirea noastră; deşartă este şi credinţa voastră" (I Cor; 15, 14). Iar după ce Mântuitorul nostru S-a adus jertfă, iar vestea Învierii s-a răspândit, o petrecere nouă s-a adus în viaţa noastră: aceea că, în loc de moarte veşnică, cei care cred în Mântuitorul Hristos, vor cunoaşte înviere spre viaţă, iar moartea le va fi numai o mutare de aici la cele veşnice, aşa cum Mântuitorul a grăit către Lazăr, zicând: „Lazăre, vino afară". Şi precum cu înlesnire ne este nouă, a deştepta şi a scula pe cel ce doarme, aşa şi Stăpânul nostru cel de obşte, va deştepta şi va scula pe cei care cred în El.

Iubiţi credincioşi,

    Sfânta Înviere a Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, să aducă bucurie în inimile şi casele voastre, iar fericirea, care aici este trecătoare, să fie deplină în lumea cea viitoare, rugând pe Domnul Dumnezeu să ne învrednicească de Învierea cea de obşte şi starea cea de-a dreapta, în ceata aleşilor Lui.

Al dragostei voastre rugător şi de tot binele doritor,
† ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT VLASIE