Pastorală la Naşterea Domnului nostru, Iisus Hristos

Anul Mântuirii 2008

Iubiţilor fii duhovniceşti, întregului cler, cinului monahal şi tuturor credincioşilor dreptslăvitori

„Hristos Se naşte, slăviţi-L; Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L,
Hristos pe pământ, înălţaţi-vă...” 
 
    Acest mare Praznic dumnezeiesc este al doilea din rânduiala bisericească, după marele Praznic al Învierii, prin care şi noi am fost ridicaţi din moarte spre Înviere. Sărbătoarea Naşterii Domnului este un moment de bucurie pentru toată vârsta credincioşilor de pe întreg pământul, prin cântările frumoase pe care le auzim la fiecare casă de creştin, ce anunţă izbăvirea din blestem. Ca un semn dumnezeiesc, aşa după cum a proorocit Valaam vrăjitorul: „o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israil şi va lovi pe căpeteniile Moavului şi pe toţi fiii lui Set îi va zdrobi” (Numerii 24, 17), şi după cum spune şi proorocul Moise: „din mijlocul vostru va ridica Dumnezeu un prooroc ca şi mine şi cine nu-L va asculta, va fi lepădat din Biserica lui Dumnezeu” iar proorocul Miheia zice: „Mesia se va naşte din Bethleem”. 
    Toate minunile pe care Dumnezeu le-a făcut spre mântuirea lumii nu au fost făcute la întuneric, ci la lumină. Sfântul Nicodim Aghioritul spune că „Dumnezeu nu putea să facă o minune mai mare decât Naşterea Mântuitorului, adică aceea ca Dumnezeu să se facă om”. Pentru aceasta, Dumnezeu a descoperit adevărul mântuirii prin steaua luminoasă, care i-a condus pe magi la locul naşterii Pruncului dumnezeiesc. 
    Punem o întrebare: Pentru ce s-a ascuns steaua când magii au ajuns la Ierusalim? Aceasta a fost pentru ca Împăratul Irod, înţelepţii Legii Vechi, arhiereii şi cărturarii să se adune şi să se întrebe, unde trebuie să se nască Hristos, mărturisind ei înşişi prin aceasta Naşterea Mântuitorului. După aceasta, plecând magii spre Bethleem, li s-a arătat din nou steaua şi s-au bucurat cu bucurie mare, conducâdu-i până la peştera unde S-a născut Mântuitorul. 
    Cine era steaua? Sfântul Arhanghel Gavriil a fost îngerul păzitor al Maicii Domnului, a fost binevestitorul naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, al naşterii Maicii Domnului şi al Naşterii Domnului. 
    După cum spune Sfânta Evanghelie, magii au adus daruri, aur, smirnă şi tămâie Pruncului Iisus. Pentru aceasta şi noi creştinii trebuie să aducem daruri Mântuitorului, iubire de aproapele, pentru că Dumnezeu este dragoste, iar dragostea este mai presus decât aurul. Trebuie să-I aducem smerenie şi ascultare faţă de cuvântul Mântuitorului, pentru că „fără de Mine nu veţi putea face nimic”. 
    Toate sărbătorile împărăteşti, atât cele ale Maicii Domnului, cât şi cele ale Mântuitorului, sunt pline de har şi de taine împărăteşti. Pentru aceasta, Dumnezeu S-a smerit făcându-Se rob, ca să ne facă pe noi după Dar, fii ai Lui prin botez. Mulţi irozi sunt şi azi, care vor să ascundă venirea lui Mesia, însă puterea lui Dumnezeu nu va permite acest lucru. 
    Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Şi pentru aceasta măcar elini, măcar iudei de m-ar întreba, cum Hristos, Dumnezeu fiind cu firea, om S-a făcut mai presus de fire, le voi răspunde astfel: Martor al cuvântului meu este pecetea cea neîntinată a fecioriei Preasfintei Fecioare Maria, că aşa este Dumnezeu biruind rânduiala firii. Fiind Dumnezeul minunilor, naştere şi-a ales ca să se minuneze toată făptura, iar Irod şi toţi necredincioşii să se tulbure. Irod a fost păgân, dar poporul lui Israil pentru ce s-a tulburat? Din spusele Sfântului Evanghelist, înţelegem viaţa oamenilor din acele vremuri, care nu căutau pe cele duhovniceşti, ci numai viaţa aceasta pământească, cu bunurile ei trecătoare, nimic gândind despre viaţa cea veşnică, neînţelegând timpul venirii Mântuitorului şi neascultând cuvintele Proorocului Isaia, ce zice: „Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuil, ce se tâlcuieşte cu noi este Dumnezeu”.

 Iubiţilor credincioşi,

    Ne bucurăm şi nu avem cuvinte pentru a mulţumi lui Dumnezeu pentru multele daruri, pe care le-am primit de la El, dar şi pentru libertatea de care ne bucurăm astăzi în toată Biserica noastră. Această mare sărbătoare a Naşterii Domnului să o prăznuim cu cinste şi sfinţenie, şi împreună cu păstorii să zicem: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, întru oameni bunăvoire”. 
    Dumnezeu să vă binecuvânteze cu toate darurile cele sfinte, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

Cu binecuvântări arhiereşti

Î.P.S. ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT
VLASIE MOGÂRZAN

La mulţi ani!