Părinte profesor diacon Alin Sonea,

Mă surprind cuvintele sfinţiei-voastre, lipsite de orice suport teologic. Din articolul pe care l-aţi scris, reiese că nu stăpâniţi încă noţiunea de erezie, făcând, în acelaşi timp, o confuzie între Biserica Ortodoxă de Stil Vechi şi cea de rit vechi (Lipovenească), ceea ce mi se pare anormal pentru un profesor teolog, aşa cum reiese din semnătura cu care aţi pecetluit articolul. Dacă nu aveţi cunoştinţă despre erezie, vă recomand scrierile Sfinţilor Părinţi cei din vechime, căci aceştia au fost insuflaţi de Duhul Sfânt, atunci când au întărit dogmatismul Bisericii lui Hristos. Actualii „Părinţi” ai Bisericii – categorie din care poate faceţi parte şi sfinţia-voastră, numesc credinţa apostolică întru care s-au proslăvit sfinţii drept erezie, ridicând în schimb în slăvi toată rătăcirea new-age sau ecumenismul, suindu-l pe treptele „dragostei şi a păcii”. Nu suntem lipsiţi de dragoste faţă de semenii noştri, nu suntem „tulburători ai liniştii sufleteşti”, aşa cum ne caracterizaţi în multe rânduri. Vă amintesc cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul, care zice: „Cea mai înaltă dragoste este aceea de a spune fratelui tău adevărul”. De data aceasta vă vom spune adevărul şi sfinţiei-voastre, care ponegriţi Biserica lui Hristos - şi nu faceţi aceasta din neştiinţă, ci din zavistie diavolească, pentru care vă sfătuiesc prin cuvintele Apostolului: „Iar dacă aveţi râvnire amară şi zavistie, în inimile voastre, nu vă lăudaţi, nici nu minţiţi împotriva adevărului” (Iacov 3, 14) căci „unde este pizmă şi zavistie, acolo este neorânduială şi orice lucru rău” (Iacov 3, 16). Iar dacă duhul care sălăşluieşte în voi vă porneşte spre zavistie, amintiţi-vă că sunteţi ,„slujitor” al Celui care nu iubeşte nici zavistia şi nici minciuna, al căror ucenic vă dovediţi a fi.

Vă e teamă că în Oradea se va face o mănăstire ortodoxă de stil vechi? Pentru aceasta aţi intrat în panică? Biserica ce păstrează singurul calendar ortodox (cel vechi - sau iulian), este adevărata Biserică a lui Hristos. Îi puteţi numi eretici şi pe cei 80% din ortodocşii acestui pământ - confraţii voştri din Rusia, Sfântul Munte, Ierusalim, Serbia, Muntele Sinai, care toţi urmează calendarul iulian, şi cu care B.O.R. se află în comuniune liturgică? Oare aţi putea să le incriminaţi de erezie, pentru simplul motiv al păstrării vechiului calendar - aşa cum aţi acuzat Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România?

Să vă clarific un lucru, pe care „întelepţii” acestei lumi - marii teologi ai catedrelor universitare, încă nu vi l-a clarificat în vremea studiului teologic, cu care v-aţi pierdut, probabil, vreme nu prea multă, după cum se vede. Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România nu se identifică cu Biserica de Rit Vechi; ea îşi are originea în Biserica primară, la temelia căreia săpaţi prin novismele astronomice anti-canonice. Sunt mulţi dintre sfinţiile-voastre – slujitori ai Bisericii de stil nou, care recunosc acest lucru. Ca să fiu mai explicit, vă recomand lucrarea părintelui profesor Dan Bădulescu, intitulată „Conflict între legile ştiinţei şi minunile lui Dumnezeu”, sau emisiunea TVR din 26 aprilie 2008, intitulată „Semne” şi realizată de Rafael Udrişte (partea I, a II-a şi a III-a), în care preasfinţitul Iustinian Chira al Maramureşului şi Sătmarului recunoaşte greşeala Bisericii de stil nou în privinţa prăznuirii Paştelui (din anii 1926 şi 1929), greşeală care îşi are originea în lucrarea masonică de introducere a calendarului gregorian din 1924 - reformă introdusă în Biserică de Miron Cristea.

În acelaşi articol, afirmaţi ca avem „rătăciri stiliste”, dar nu aduceţi nici un argument care să vă susţină acuza. Din această pricină, eu cred că intenţia sfinţiei-voastre este aceea de a induce poporul în eroare, drept pentru care scorniţi ideea unor „rătăciri stiliste”, fără însă a le exemplifica prin ceva concret. Faptul că acest articol calomnios a fost publicat imediat după împărtăşirea apostată a Mitropolitului Banatului, Nicolae Corneanu, ne face să credem fie că prin el aţi încercat să vă linguşiţi superiorii, ori el a fost scris la comandă, spre a sminti pe oamenii simpli, care au început deja să se întrebe dacă nu cumva au fost trădaţi tocmai de cei puşi să vegheze asupra sufletelor lor. Şi iau în calcul, desigur, şi gestul ecumenic de o îndrăzneală de neînchipuit până acum câtăva vreme, săvârşit de Episcopul Oradiei, Sofronie Drincec, care a slujit alături de un episcop greco-catolic, „sfinţind” apele Crişului Repede.

A numi eretică Biserica păstrătoare a adevărului de credinţă este totuna cu a osândi apostolicitatea ucenicilor lui Hristos, fiindcă Biserica noastră este zidită pe mărturisirea de credinţă apostolică, iar nu pe mărturisirea deformată, pe care se sprijină Biserica, al cărui slujitor sunteţi. Erezia înseamnă stricarea dogmelor Bisericii. Ce dogme a stricat Biserica Ortodoxă de Stil Vechi? Care greşeala atât de gravă, pentru care o numiţi drept „eretică”, numărând-o printre confesiunile sectare? Dacă punem faţă în faţă Biserica Ortodoxă de Stil Vechi şi cea de stil nou, vom vedea multe încălcări ale Sfintelor Canoane, de către aceasta din urmă. Mă voi opri doar la câteva dintre ele - cele mai grave:

În primul rând, în B.O.R s-a stricat rânduiala apostolică a Sfântului Botez. Botezul care nu se face în cele trei afundări, şi în numele Sfintei Treimi, nu este socotit a fi botez adevărat, după cum o mărturisesc Can. Ap. 49 şi 50, şi după cum o zice şi Sfântul Apostol Pavel: „Au nu cunoaşteţi că câţi întru Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Împreună cu El ne-am îngropat prin Botez întru moarte; ca în ce chip s-a sculat Hristos din morţi prin Slava Tatălui, aşa şi noi întru înnoirea vieţii să umblăm. Că de vreme ce împreună odrăsliţi ne-am făcut cu asemănarea morţii Lui, deci şi Învierii Lui vom fi părtaşi” (Romani 6, 3-5).

Cu toate aceste dovezi clare ale îndepărtării de Ortodoxie, sfinţia-voastră susţineţi că în Biserica stilului nou nu s-a schimbat nimic! Dar aţi schimbat rânduiala Sfântului Botez. Eu personal am văzut un botez al unui adult, săvârşit prin stropire, de către răposatul Patriarh Teoctist. De unde aveţi împrumutată o asemenea rânduială? În Ardeal şi în mai multe zone ale ţării, preoţii de stil nou botează prin stropire sau turnare, venind în contradicţie flagrantă cu rânduielile Sfinţilor Părinţi, drept pentru care, în virtutea Canoanelor, sunt caterisiţi, adică lipsiţi de darul lucrător al preoţiei. Vedeţi canonul 46 al Sfinţilor Apostoli, care zice: „Episcopul, sau presbiterul, ereticesc botez primind, sau jertfă, a se caterisi poruncim. Că ce conglăsuire este lui Hristos cu veliar? Sau ce parte credinciosului cu necredinciosul?” (Apost: 47, 68; Sobor: 2: 7; Sobor: 6: 95; Cartag: 1; Vasilie: 1, 20, 47, 2, Cartag: 6, 15). Ori dacă spuneţi că noi botezăm a doua oară, iată ce spune un alt canon al Sfinţiilor Apostoli (canonul 47): „Episcopul, sau presbiterul pe cel ce are botez după adevăr, de-l va boteza din început, sau pe cel spurcat de către cei necinstitori de Dumnezeu, de nu îl va boteza, să se caterisească. Ca unul ce-şi bate joc de Crucea şi de moartea Domnului, şi nu osebeşte pe ierei de către minciuno-ierei. ” (Apost: 46, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95, 84; Carhid. Botezul practicat prin turnare sau stropire (şi despre care există dovezi fotografiate sau filmate, postate pe internet) este la origine papistaş, iar nu ortodox, drept pentru care cel botezat după rânduiala papistaşă, nu poate fi considerat botezat. Mai multe despre acestea puteţi afla citind Eclesiologia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România.

În al doilea rând, este ştiut că necinstiţi canoanele Bisericii prin implicarea activă în mişcarea ecumenică, la al cărei for superior (Consiliul Mondial al Bisericilor, cu sediul la Geneva), B.O.R. are delegaţi permanenţi. Ce să mai spunem despre rugăciunile în comun, care se fac în fiecare an, de-a lungul şi latul României, cu acordul şi participarea înalţilor prelaţi ai stilului nou?

Mai departe, trebuie să vă mai amintim şi alte prilejuri cu care vă dovediţi a fi anti-canonici: Scara Pascală, pe care o depăşiţi în privinţa Paştelui; Postul Sfinţilor Apostoli, pe care uneori îl şi eliminaţi definitiv; postul instituit arbitrar de către voi, în săptămâna de harţi (atunci când Paştele cade după 1 mai – stil gregorian) etc. Cu toate acestea, noi nu vă numim eretici, aşa cum voi ne numiţi pe noi, ci schismatici, ca pe nişte anti-canonici ce aţi stricat rânduiala Bisericii lui Hristos, pentru că aţi ascultat mai mult de nebuniile ştiinţei, decât de revelaţiile Sfântului Duh şi hotărârile sinodale ale Sfinţilor Părinţi. Iar pentru că în multe privinţe necinstiţi rânduiala Bisericii lui Hristos şi Soboarele Sfinţilor Părinţi, de aceea luăm asupra noastră cuvintele Sfântului Apostol şi Evanghelist Matei: „Iar de nu-i va asculta pre ei, spune-l soborului şi de nu va asculta nici de sobor, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş” (Matei 18, 17). Cu „păgânii şi vameşii” acestui veac nu voim a avea comuniune întru Hristos, fiindcă din răutatea lor iese nedreptatea, pentru care şi proorocul David spune: „Iubit-ai răutatea mai mult decât bunătatea, nedreptatea mai mult decât a grăi dreptatea” (Psalm 51, 3). Pentru toate acestea „Le va răsplăti lor Domnul după fărădelegea lor şi după răutatea lor îi va pierde pe dânşii” (Psalm 93, 23).

Spinul zavistiei, pe care vreţi să-l înfigeţi în coasta noastră, vă vădeşte de multe carenţe teologice, dar şi de informaţii false, superficiale sau chiar înscenări la adresa Bisericii noastre. Pentru ce vreţi „să vă pierdeţi pe voi înşivă şi să ajungeţi blestem şi defăimare înaintea tuturor neamurilor pământului?” (Ieremia 44, 8). Mărturisiţi tuturor adevărul credinţei, fiindcă numai prin aceasta dovediţi adevărata dragoste faţă de Dumnezeu şi aproapele! Iar, acolo unde lucrurile vă depăşesc, mai bine recunoaşteţi că sunteţi supus unor neputinţe omeneşti (neştiinţa), sau ispitiri diavoleşti (precum reaua-voinţă). Îmbrăcaţi-vă întru haina cinstită, veşnic nouă şi sfântă a smereniei, şi nu mai plăsmuiţi „basme meşteşugite”.

Biserica Ortodoxă Română a fost cu adevărat ortodoxă până în 1924, data la care s-a produs schimbarea calendaristică. O parte dintre preoţii din Mănăstirea Neamţ au făcut jurământ în faţa icoanei Maicii Domnului că nu vor primi schimbarea calendarului. Printre ei a fost şi Sfântul Ierarh Glicherie Mărturisitorul, care a fost bătut şi supus unor chinuri de neimaginat, de către înaintaşii voştri – slujitorii Bisericii de stil nou din acea vreme.

Cât despre Mitropolitul Galaction Cordun, acesta a făcut o declaraţie publică prin care a înştiinţat atât Ministerul Cultelor, cât şi Patriarhia Română, că din data de 5 aprilie 1955 devinea „Şeful spiritual al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. Iată cuprinsul acelei scrisori: „Subsemnatul arhiereu Galaction Cordun, cu domiciliul în Bucureşti, raionul Nicolae Bălcescu, str. Cuza Vodă nr. 2, şeful spiritual al Bisericii Pravoslavnice Tradiţionale de Răsărit (Biserica Ortodoxă de stil vechi), declar prin prezenta, în faţa clerului şi poporului din toate parohiile şi mănăstirile de pe teritoriul R.P.R. că: Eu, arhiereul Galaction Cordun, de bunăvoia mea şi nesilit de nimeni, am acceptat propunerea şi alegerea pe care poporul a făcut-o în persoana mea, de a fi şeful spiritual al acestei Biserici, arhiereul ei, aşa cum am declarat Sf. Sinod în scrisoarea pe care am trimis-o prin Tribunalul Capitalei R.P.R. la 5 aprilie 1955, scrisoare menţionată în revista Bisericii Ortodoxe Române, Buletinul oficial al Sf. Sinod, nr. 34. Asupra acestei declaraţii publice n-am renunţat niciodată. Declar în faţa poporului dreptcredincios, că sunt şi rămân Arhiereul şi Şeful spiritual al Bisericii Pravoslavnice Tradiţionale de Răsărit, mărturisire pe care o fac odată pentru totdeauna.”

Mitropolitul Galaction era fostul duhovnic al Curţii Regale, pentru care lucru era detestat de Petru Groza, care în acelaşi an 1955, face presiuni asupra Patriarhului Iustinian să „termine (…) cât mai repede cu regalistul de Galaction”. Caterisirea Mitropolitului Galaction Cordun survine abia la 14 aprilie şi aceasta din motive politice, datorită imixtiunii politice a guvernului Groza în problemele Bisericii. Oricum, la finele deceniului trecut, B.O.R. a anulat toate caterisirile politice date în timpul regimului trecut. Mitropolitul Galactin Cordun a fost proclamat Şef spiritual al Bisericii noastre la 05 aprilie 1955, iar la Slătioara a venit la 21 mai 1955. Între timp, el a hirotonit întru diacon la Biserica din Râmeţi pe părintele Pahomie Vrânceanul, devenit episcop mai târziu, iar în prezent trecut la Domnul. Tot o înscenare este şi ceea ce susţine părintele Timotei Aioanei, în legătură cu Mitropolitul Silvestru. Şi Sfântul Ioan Gură de Aur a fost caterisit şi scos din scaun, dar pe nedrept, iar caterisirea de acest fel nu a fost lucrătoare. Trebuie ştiut pentru istorie că Patriarhul Iustinian nu mai avea niciun arhiereu mai vârstnic, căruia să-i ceară sfatul în anumite situaţii. De aceea, apela deseori la sfatul arhiereului Galaction Cordun, dar văzând că acesta nu este de un cuget cu el spre vânzarea Ortodoxiei, l-a înlăturat pe motiv de pensionare la cerere, deşi arhiereul Galaction nu ceruse aceasta.

Cât despre o altă problemă punctată în articol, referitoare la recunoaşterea noastră ca şi cult bisericesc, aş dori să vă înştiinţez că actualul Patriarh este cel care se opune ideii de a crea în România două Biserici ortodoxe, aplicând un principiu străin Ortodoxiei – acela al „naţionalismului Bisericii”, conform căruia pe teritoriul unei ţări nu pot exista, în acelaşi timp, două Biserici – tot aşa cum două săbii nu pot încăpea în aceeaşi teacă. Însă se uită un lucru foarte important, şi anume acela că Biserica Ortodoxă este Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească - este Cea care păstrează cu scumpătate dogmele, practicile, canoanele, legile şi rânduielile bisericeşti ale Sfinţilor Apostoli, indiferent de statul între ale cărui hotare administrative îşi desfăşoară lucrarea sfântă. În Basarabia sunt două Biserici Ortodoxe, lucru din care reiese că în România există alte interese, care se opun recunoaşterii noastre oficiale. Acest lucru este din plin demonstrat, prin prisma listei confesiunilor recunoscute de către Ministerul Cultelor din România, între care, alături de eretici precum catolicii, greco-catolicii, armenii şi lipovenii (cu care sfinţia-voastră ne asimilaţi), întâlnim şi secte neo-protestante, precum reformaţii, baptiştii, evangheliştii, penticostalii, dar şi păgâni precum musulmanii!

În Biserica Ortodoxă de Stil Vechi nu există erezie, şi nici schismă. Schisma vă aparţine vouă, celor ce v-aţi îndepărtat de Biserica Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi. Luaţi armele dreptăţii cele de-a dreapta şi cele de-a stânga, cum spune apostolul, şi „îmbrăcaţi-vă întru toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva meşteşugirilor diavolului” (Efeseni 6, 11), dar nu vă asemănaţi semănătorului de zizanii din ţarina duhovnicească a lui Iisus Hristos, fiindcă „armele oştirii noastre nu sunt trupeşti” (II Corinteni 10, 4), însă destul de puternice pentru a înfrunta neînţelepciunea şi mândria acestei lumi, „care este nebunie la Dumnezeu” (I Corinteni 3, 19).

Cu ajutorul lui Dumnezeu, şi prin nemăsurata Sa milă, vom rămâne aceiaşi propovăduitori ai adevărului de Credinţă, în ciuda tuturor strădaniilor voastre de a-l denatura. Mărturisim aceasta deoarece credinţa noastră nu este întru înţelepciunea oamenilor, ci întru puterea lui Dumnezeu, pe Care Îl şi rugăm, fiind datori a vă răsplăti nedreptatea prin dragoste, să vă lumineze inima, ca să ajungeţi să cunoaşteţi adevărul.

† Î.P.S. ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT

VLASIE MOGÂRZAN